Paradoxul iubirii

Rămâne ca fiecare să-și elaboreze singur aranjamentele, știind că nu poți ridica la rang de soluție ceea ce ține de un arbitraj între dorința de siguranță și dorința de aventură.

Să poți alege persoana pe care o iubești!

Să poți iubi pe cine vrei!

Iată două forme supreme de libertate pe care le trăim astăzi în Occident, evidente la ora actuală, dar atât de greu de imaginat cândva. A fost nevoie de o întreagă revoluție a sentimentului, a percepției de sine, a relațiilor dintre părinți și copii pentru a putea ajunge aici. O revoluție începută în secolul al XVIII-lea.

Pe de altă parte, niște drepturi – câștigate greu – care au un preț atât de mare!

Cum se poate împăca iubirea – a cărei menire este să țină oamenii împreună – cu libertatea, care tinde să îi separe?

E o mare dilemă, pe care o trăim astăzi, întreținută de dorința de a ne bucura în iubire atât de pasiune, cât și de independență. Cartea lui Pascal Bruckner descrie variațiile paradoxale la care este supusă iubirea în călătoria pe care o face între erotism și căsătorie. Putem vorbi, se pare, de progres în ceea ce privește condiția femeii, condițiile de muncă sau condițiile de sănătate ale oamenilor. Dar nu și atunci când vorbim despre sentimente și pasiuni.

Istoria nu a găsit soluție la suferința din dragoste.