Domnul Toxic

Îi mulțumesc tare mult autoarei fiindcă mi-a oferit ocazia de a citi această carte în format e-book. A fost prima mea interacțiune cu stilul de scrierea al Medeei și pot spune că este unul lejer, ușor de parcurs, cu mici note umoristice care fac lectura rapidă și catchy. Mi s-a părut interesantă premisa acestui volum al seriei, însă, având doar 100 de pagini, nu simt că ideea a fost dezvoltată destul, deși ar fi avut mult potențial. Mi s-a părut că toată acțiunea a fost grăbită și simțeam că am nevoie de mai mult context și mai multe explicații. Voiam mai multă descriere, mai multe detalii, mai multă introspecție care să mă facă să mă conectez cu personajele. De asemenea, exprimarea a lăsat de dorit pe alocuri. Am găsit multe greșeli, cuvinte lipsă, typos și țin la aceste aspecte. Îi dau 3 steluțe fiindcă s-a citit repede și m-a ținut în suspans, și fiindcă mi-a plăcut premisa. De asemenea, și finalul, deși ambiguu, mi s-a părut interesant și sunt curioasă ce se întâmplă în continuare.

„Domnul Toxic” este un roman contemporan, cu accente de umor și dramă, care explorează relațiile complexe și dinamica dintre personaje. Cartea se concentrează pe povestea unei femei care se află într-o relație cu un bărbat carismatic, dar cu trăsături toxice, și cum aceasta navighează prin provocările și conflictele interioare generate de această relație. Mi s-a părut că protagonista este destul de naivă la începutul poveștii, ceea ce face ca unele situații să pară mai puțin realiste. Este prima mea experiență cu o poveste de tip dark romance, așa că m-a surprins intensitatea și atmosfera întunecată. La final, protagonista a dat dovadă de putere și mi-a plăcut acest aspect. Per total, cartea mi-a stârnit curiozitatea dar nu a fost 100% la 100% pe gustul meu.

☀️ Mulțumesc autoarei pentru această carte în schimbul unei recenzii sincere ☀️ O poveste scurtă, de numai 100 de pagini, despre o poveste de dragoste obsesivă și despre ce e capabil un bărbat periculos să obțină atunci când vine vorba de o femeie pe care o iubește nebunește. Fiind atât de scurtă, povestea se citește rapid, potrivită pentru o pauză de cafea. Dar are și neajunsurile ei, tocmai pentru că nu este mai lungă. Rămân destul de multe întrebări fără răspuns, nu e suficient timp petrecut cu personajele și parcă nu prinzi drag neapărat de ele, se întâmplă prea multe într-un timp scurt. Poate mi-ar fi plăcut mai mult dacă era mai lungă cartea.