ASDOMERATOS

Veţi cunoaşte o lume magică în care se vor înfrunta oameni, vampiri, demoni şi Luminători.

Povestea o să vă plimbe prin ţinuturi diverse, aflate în lumea terestră, dar şi în cea a Infernului.

Veţi asista la o nouă perspectivă a naşterii omenirii, a apariţiei vampirilor, a convieţuirii acestora cu oamenii, dar şi a luptei Întunericului pentru cucerirea pământului.

În continuare aveţi câteva paragrafe extrase din roman:

"

“Ei bine, spuse Petrov, să ştiţi de la început că ceea ce veţi afla vă va marca profund sufletul şi toate bazele credinţei, conştiinţei şi vieţii voastre. Nu este chiar aşa de uşor să aflaţi un adevăr ce tinde a schimba obiceiuri şi concepţii străvechi. Aşadar, vă mai întreb o dată: sunteţi siguri că doriţi să auziţi aşa ceva?”

“Acesta ţinea câteva însemnări într-o limbă numai de el cunoscută. Nişte semne ciudate pe care Anicia nu le cunoştea şi care erau folosite de bătrân pentru însemnări în jurnalul său. Din greşeală surprinsese câteva, însă i se interzisese accesul la acele notiţe. I se promisese în schimb că va veni o vreme când ea le va primi şi atunci va înţelege toate acele hieroglife ciudate şi poate că atunci îşi va dori să nu le fi înţeles: „Sunt periculoase şi îţi vor schimba viaţa pentru întotdeauna, fără cale de întoarcere!”

“Peste el, o siluetă neagră a unui adevărat uriaş, atât de ciudată şi de diformă pentru a fi ceva omenesc, răspândi şi mai multă teroare.”

“Le auzea gândurile. Printre ele erau păcate şi mai mari decât cele pentru care cereau iertare. Şi totuşi, călugării îi asigurau că Domnul îi iartă dacă plătesc. Şi ei plăteau, convinşi că vor ajunge într-un loc în care opulenţa şi traiul bun erau la tot pasul. Catedrala devenise o piaţă a păcatului. Asaf se mâhni. Toate acele gânduri pe care le percepea îl scârbeau.”

“Bătrânul călugăr, în realitate în vârstă de vreo nouă sute de ani, pur şi simplu hotărâse că este momentul să părăsească lumea asta. Îi ura pe semenii lui pentru un motiv pe care nu-l condamn: faptul că-l transformaseră în acea maşinărie a diavolului. Îi urâse timp de nouă sute de ani, vă daţi seama? Nu uitase nici până acum întâmplarea vieţii lui. Ei bine, de la el am aflat o grămadă de lucruri. Puteri ale lor, diverse taine, slăbiciuni, clarificări… pentru că nu-s toţi la fel. Unii mor sub razele soarelui, alţii nu. Unii cică ar fi învăţat să renunţe la sânge şi ar fi devenit nişte creaturi care se hrăneau cu energia divină ce zace în noi, cu sufletul sau cu părticele din el. Pentru că, ştiţi că sufletul este energia divinităţii. Fără el am fi doar o grămadă de carne roasă de viermi. Cel mai important a fost marele secret. Cum pot să-i ucid mai rapid şi mai eficace. Cum să-i aleg pe cei care îi conduc şi să-i extermin. Pe toţi cei potrivnici! şi faţa lui Zstasky se încordă, aproape schimonosindu-se.”

“Aceştia sunt vampirii degeneraţi, cei care nu mai au de-a face cu neamul nobil din care se trag. Toate regulile sacre pe care un vampir din casta sa trebuie să le respecte au fost înlăturate, distruse.”

“Zstasky nu avu nici o replică. În faţă era chiar unicul diavol. Cel care înfricoşase generaţii şi plăsmuise fel şi fel de vedenii.”

“Într-un loc foarte îndepărtat, unde spaţiul şi timpul cunosc alte reguli decât cele cunoscute de noi, într-o parte a universului ascunsă oricăror priviri sau simţuri umane, de acolo începea Abisul. Lumea întunericului. Regatul lui Asdomeratos.”

"